Ceaiul… il beau, il sorb, il ador

Acasa la mine aveam toate plantele posibile. Toamna beam ceai, iar iarna bunica avea pe plita sobei din camera ei un ibric cu ceai care ii “parfuma” incaperea.

Plantele le culegeam in toiul verii de pe lunca sau deal. Lunca era langa Ozana. Era plina de tot felul de plante si buruieni. Treceam apa si culegeam plantele. Multe plante. Bunica le cunostea si ne invata si de unde trebuie rupte sau taiate.

Dealul, acasa, inseamna locul in care ne duceam la fan. Era departe. Mergeam prin padure, pe drumuri forestiere si urcam dealuri. Era frumos!:) Pana sa ajungem in gradina noastra, traversam multe alte gradini unde iarba nu era cosita. Strangeam fanul, ne parleam la soare, obositi ne intorceam la asfintit. In asfintitul perfect al soarelui culgeam plante si le duceam cu grija acasa, acolo unde bunica le spala si le punea pe ziare la uscat. Le punea la uscat in “odaia de curat”. In acea odaie unde primea ea musafirii si unde nu avea voie sa intri murdar. Acolo era curat si racoare. Dupa un timp (venea toamna) le strangea. Le punea in borcane sau in pungi. Pe unele le usca netocate sau maruntite. Erau lungi, asa cum le culegeai de pe deal. Ea le lega cu ata si le agata pe un perete din camara.

Si la noi in curte sau in gradina aveam plante pentru ceai. Unele erau plantate exact cu acest scopul de a avea …sanatate.

Nu cred ca bunica mea citise tratate despre plantele medicinale, nu avea limbaj adecvat, dar stia ce ceai sa-ti faca cand nu erai ok. Te durea stomacul? Iti facea ceai de galbenele.  Aveai vreo zgaraietura si se inflamase? Iti dadea ceai de musetel. Teiul era ceaiul ei preferat. Mi-o amintesc mereu cu ceai de tei in cana ei ingalbenita.:)

Dimineata beam ceai cu paine, cu dulceata si unt. Era cel mai bun mic dejun din viata mea:)

De la ea am plecat cu o curiozitate nebuna. Ce ascund acele plante pe care ea le ingrijea si le pastra cu sfintenie? De ce putem face ceai din ele si il bem si uneori ne vindeca unele neplaceri? Intrebari pe care mi le-am lamurit.

Am citit mult despre plante, am aflat multe. Iubesc ceaiul. Cumpar ceai si sunt curioasa. Cumpar toate ceaiurile, imi fac cu ochiul toate cutiile noi.:P

Le combin, le gandesc, fac ceaiuri bune, uneori sunt amare, uneori sunt dezastruoase, uneori sunt delicioase. Beau cate 3 ceaiuri pe zi. Le beau cu o placere nebuna! Le sorb si le miros. Imi fac ziua frumoasa!

Beau cei din pliculete, din plantele tocate sau din seminte. Imi plac.:)

Am si producatori preferati: Vedda, Fares, Plafar si Alevia.:)… dar producatorul preferat e acasa. E mama care inca strange plante, inca face ceai in ibric, doar ca acum a mutat ibricul pe aragaz … plita bunicii se odihneste!

 Am descoperit ca … o poveste are aroma cu un ceai alaturi!:)

11 thoughts on “Ceaiul… il beau, il sorb, il ador

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>